Caria dentara este procesul cronic, distructiv al dintilor, caracterizat prin infectia si necroza tesuturilor dure dentare, complicandu-se in final cu infectia pulpei, a parodontiului apical si, uneori, cu manifestari la distanta.

            Este afectiunea cu cea mai mare raspandire,caracteristica predilect omului.

            Procesul carios se produce prin demineralizarea smaltului si a dentinei sub actiunea anumitor factori ce actioneaza local, direct asupra tesuturilor dentare, la care se adauga rezistenta scazuta a acestora. Dintii bine mineralizati sunt mai netezi avand mult mai putine retentivitati la suprafata, constituind o bariera mai greu de trecut pentru factorii cariogeni.

De asemenea, diversele tulburari ale organismului mamei in viata intrauterina si ale copilului dupa nastere, manifestate in perioada formarii si mineralizarii dintilor se manifesta patologic in sistemul dentar prin hipoplazii si hipomineralizare.

Hipoplaziile se caracterizeaza prin lipsa de substanta dentara in etiologia lor, fiind incriminate frecvent: sifilisul, rahitismul, febrele eruptive, difunctiile endocrine, avitaminozele si gastroenteritele.

Hipomineralizarea este generata de diminuarea aportului de calciu si fosfor in perioada mineralizarii dintilor. Mineralizarea dintilor temporari incepe in viata intrauterina fiind conditionata de starea de sanatate si alimentatia gravidei. Mineralizarea dintilor pemanenti se realizeaza in primii ani de viata si este influentata de alimentatie, starea generala si conditiile de viata ale copilului. Dupa eruptie, dintii sunt in mai mica masura influentati de variatiile metabolismului general.

Alimentatia este unul din factorii cei mai importanti, influentand structura dintelui in perioada preeruptiva si carioreceptivitatea dupa eruptie. Astfel, alimentatia naturala, nedegradata prin fierbere determina o rezistanta sporita la carie.

Ereditatea intervine in cariogeneza astfel amelogeneza si dentinogeneza imperfecta si unele anomalii dentare sau doar prin transmiterea aceluiasi fel de alimentatie cariogen, masticatie lenesa, igiena buco-dentara defectuoasa.

Sexul feminin este mai predispus la aparitia cariilor datorita dezechilibrelor pasagere, dar prezente, a raportului calciu/fosfor determinat de degradarile neuro-vegetative si endocrine in stari fiziologice ca menstruatia, sarcina (varsaturi, starea toxica si gingivita care duc la spolierea organismului de saruri minerale, decalcifierea smaltului, sporirea locurilor de retentie la nivelul coletului), alaptatul, menopauza.

Din punct de vedere al varstei, s-a observat ca incidenta si intensitatea cresc in anumite perioade ale vietii:

-                           Intre 4 si 6 ani, predomina caria ocluzala pe suprafata trituranta (cu care mestecam) si interdentara mai ales la molari.

-                           Intre 6 si 12 ani, caria afecteaza preponderent dintii permanenti, tot pe suprafata ocluzala si in special a primului molar (care erupe in jurul varstei de 6 ani si este frecvent confundat cu un dinte de lapte).

                           Intre 15 si 25 de ani, receptivitatea la carie este foarte crescuta, iar localizarea este pe premolari si molari, cel mai frecvent pe fetele aproximale (interdentar).

                           Intre 25 si 50 de ani, agresivitatea cariei se reduce treptat ca intensitate si evolutie, pentru ca, dupa 50 de ani sa sporeasca din nou. Zonele de predilectie find regiunea coletului dintelui, mai ales pe fetele vestibulare (spre obraz) sau pe radacinile expuse mediului bucal prin instalarea retractiei gingivale si parodontale.

Saliva joaca si ea un un rol important prin:

                           debit – abundenta salivei realizeaza o buna autocuratire.

                           pH – in mod normal aproape neutru (6 – 7)

                           compozitie – fosfataze, lipaze proteinale, amilaze

                           factori antimicrobieni – lizozim, mutine, inhibine.

In concluzie, caria dentara are o etiologie complexa, multifactoriala, factorii locali si generali contribuind la declansarea si evolutia procesului carios.

Ca si localizare, caria poate fi:

1. In santuri si fosete, cu predilectie pe suprafata ocluzala a molarilor si premolarilor si in gropitele orale ale fronatalilor superiori.
2. Pe suprafetele netede cu autocuratire deficitara cum ar fi fetele proximale situate deasupra sau sub punctul de contact favorabile formarii placii bacteriene. In aceste zone doar folosirea zilnica a atei dentare (dental floss) poate indeparta placa.
3. Caria radiculara apare pe radacina expusa mediului oral in urma retractiei gingivale si parodontale. Rezistenta la carie este scazuta la nivelul radacinii deoarece suprafata este mai rugoasa decat smaltul si cementul care o acopera este subtire.

Ca si extindere, caria poate fi:

1. Caria incipienta (reversibila) – prima manifestare evidenta a activitatii carioase in smalt. Suprafata acestuia ramanand intacta si dura (neteda la palpare). Leziunea se poate remineraliza daca sunt luate masuri profilactice imediate (fluorizarea), de aceea este considerata reversibila.
2. Caria care a produs cavitate cu lipsa de substanta (ireversibila). In functie de cat a avansat, poate fi:

                          Superficiala – doar in smalt

                          Medie – pana la jonctiunea smalt/dentina

                          Profunda – atat in smalt cat si in dentina, dar nu a deschis camera pulpara

                          Penetranta – realizeaza comunicarea cu camera pulpara si se complica cu inflamatie.

Ca si evolutie, caria poate fi:

1. Acuta (exploziva), cu evolutie rapida, rampanta – aparuta frecvent la copii si tineri.
2. Cronica (uscata) – evolutie lenta, in suprafata – aparuta frecvent la adulti si varstnici.
3. Cronica stationara (oprita in evolutie) – aparuta pe suprafetele libere ale dintilor expusi autocuratirii. De exemplu o carie incipienta oprita in evolutie prin suprimarea zonei de retentie a punctelor de contact ca urmare a extractiei dintilor vecini.

Concluzionand, cariile se formeaza frecvent pe dintii globulosi cu spatii retentive, apar in pusee (nu izolate), interesand frecvent dintii omologi, frecventa proceselor carioase este aproximativ egala intre dintii aceleiasi arcade si cariile aparute in perioada copilariei si a pubertatii au o evolutie rapida tinzand spre complicatii acute iar cele aparute la adulti si batrani evolueaza mai lent tinzand sa duca la necroza pulpara.

Dr. Alina VASILESCU

DENTA-RED SAN SRL

Str. Contesti, Nr. 7, bl. P83, Sc. 1. Ap. 3

www.denta-red.ro